Testul de penetrare imită un atac real. Fără un acord scris și fără limite clare, acesta nu poate fi deosebit de o spargere, iar o spargere poate atrage răspunderea. Contractul este necesar pentru ambele părți: clientul știe exact ce va fi verificat, iar prestatorul știe ce are voie să facă.
Ce anume testăm
Contractul trebuie să conțină o listă a sistemelor, adreselor și mediilor incluse în testare, precum și, separat, a celor excluse. Formularea „întreaga infrastructură a companiei” creează probleme ambelor părți, deoarece nimeni nu știe unde se află limita.
Este util să se precizeze dacă este vorba despre un mediu de luptă, unul de testare sau ambele, și dacă se pot accesa sistemele care se află în prezent în regim critic.
Dacă testarea vizează o aplicație care deservește utilizatori reali, discutați despre modul în care trebuie gestionate conturile de testare și dacă este posibil să se creeze conturi noi în baza de date de producție.
Cine are dreptul să autorizeze
Cel care semnează acordul trebuie să fie persoana care administrează efectiv sistemele. În practică, o parte din infrastructură este găzduită la un furnizor de servicii cloud, o altă parte aparține unui contractant, iar o altă parte unei filiale sau unui partener.
Pentru sistemele terțe este necesar un acord scris separat din partea proprietarului acestora. Mulți furnizori de servicii cloud au propriile reguli privind testarea, iar acestea trebuie citite înainte de începerea lucrărilor.
Metode și limite
Stabiliți care sunt metodele permise. Ingineria socială, verificarea accesului fizic, atacurile de tip „overload” și încercările de a ocoli măsurile de protecție ale persoanelor necesită o aprobare separată, iar unele dintre acestea pot fi chiar excluse de către client.
Notați intervalele de timp, datele de contact ale persoanelor care pot opri testarea și procedura de urmat în cazul în care ceva nu merge conform planului. Descrieți separat ce face testerul atunci când vede date reale: de regulă, înregistrează doar faptul că a avut acces la acestea și nu copiază conținutul.
În plus, trebuie stabilit ce se întâmplă atunci când un tester descoperă o vulnerabilitate critică. De multe ori se convine ca aceasta să fie raportată imediat, fără a se aștepta raportul final, pentru ca clientul să o poată remedia rapid.
Confidențialitatea și păstrarea rezultatelor
Raportul privind vulnerabilitățile este, în sine, un document sensibil. În contract ar trebui să se precizeze cine îl primește, unde este păstrat, cum este transmis și când este distrus.
Dacă, în timpul lucrărilor, prestatorul poate avea acces la date cu caracter personal, includeți condițiile de prelucrare a acestora. Acest lucru asigură protecția atât a clientului, cât și a prestatorului.
Dacă raportul ajunge în mâinile cui nu trebuie, acesta va deveni un ghid complet pentru un răufăcător. De aceea, accesul la acesta este limitat la cercul de persoane care sunt cu adevărat responsabile de remediere.
Răspunderea pentru defecțiuni
Chiar și testarea atentă duce uneori la eșecuri. De aceea, înainte de lansare se verifică copiile de rezervă, iar în contract se precizează cum se împarte răspunderea și ce pierderi sunt părțile dispuse să își asume.
Un prestator de servicii onest nu promite că va identifica toate vulnerabilitățile. Testul de penetrare evidențiază ceea ce s-a reușit să se identifice într-un anumit interval de timp și cu un anumit nivel de acces.
Este util să stabiliți dinainte o persoană din partea voastră care, în weekend și noaptea, să poată confirma rapid că întreruperea este cauzată de testare și să ia decizia de a continua.
Raportul și ce va urma
Contractul trebuie să stabilească formatul raportului, limba, nivelul de detaliere și dacă se prevede o nouă verificare după corecturi. În lipsa acestor precizări, rezultatul va fi un document care nu știe unde să fie plasat.
Stabiliți cine, din partea clientului, primește raportul și cine ia decizia privind remedierea. Astfel, vulnerabilitățile identificate nu rămân în dosar.
Ce uită oamenii
De cele mai multe ori se uită de contractanții clientului. Dacă o parte a sistemului este întreținută de o echipă externă, aceasta trebuie să fie la curent cu testările; în caz contrar, sistemele sale de monitorizare vor declanșa o alarmă, iar echipa va începe să reacționeze la un „atac”.
O altă lacună frecventă se referă la comunicarea internă. Angajații serviciului de asistență și administratorii trebuie să înțeleagă ce se întâmplă și să știe la cine să apeleze dacă ceva li se pare suspect.
Aceste detalii minore sunt rareori incluse în contractele-tip, dar tocmai ele sunt cele care determină dacă testarea se va desfășura fără probleme.
Dacă doriți să analizați situația dumneavoastră, scrieți-ne. Un avocat și echipa tehnică o vor analiza împreună și vă vor propune un mod de lucru.
Solicitați o consultație


